El: m-a trimis să cumpăr două kile de cartofi şi nişte rosii pentru salată. Ia uite, mi le-a scris chiar pe o listă. Bun. Roşii, roşii, roşii. Ah, uite. Hmm. Astea mari şi frumoase sunt 3 lei kilul. Astea mici şi cam moi sunt un leu. Să o sun să o întreb de care? Mai bine nu, să îi arăt că pot să mă descurc şi singur. Deci, le luam pe alea mici, că merg la salată, şi fac şi economie. O să fie mândră de mine. Bun. Cartofi? Care o fi diferenţa între ăştia roşii şi ăştia galbeni? Nu-mi dau seama. Hai că iau din ăştia galbeni, că or fi buni. Ce dacă sunt mici, doar nu ii curăţ eu?
Ea: ce am de luat? Nişte suc de roşii şi două conserve de ciuperci. OK, unde e raftul de conserve? Mda, banane, farfurii…ia uite, au reducere la bomboane. Hai să iau o cutie mică. Conserver, conserve…hmm, dacă tot am ajuns la cosmetice, ia să îmi iau nişte vopsea de păr. Repede, că nu am timp. Bun, mi-am luat şi un ruj, dacă tot eram aici. Ce trebuia să iau? Mezeluri nu, detergent nu, ah, ciuperci. Gata, uite standul. Ciuperci…hmmm…de ce naiba sunt atâtea sortimente? Ia să vedem ingrediente: ceapă, ulei, măsline, sare, suc natural, ciuperci atent selecţionate…data expirării? 2011. Aha. Ce trebuia să cumpăr? Am uitat. Lasa că iau maine, bine că am găsit vopsea!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu